| 1.
|
VETERIN'AR, -Ă, veterinari, -e, adj., s.m. 1. Adj. Care se referă la prevenirea, combaterea si vindecarea bolilor de care suferă animalele (domestice). 2. Adj., s.m. (Medic, tehnician, agent) care practică medicina veterinară. - Din fr. v'et'erinaire, lat. veterinarius.
Sursă
: DEX'98
(23306)
- RACAI |
| |
| 2.
|
VETERIN'AR s. (înv. si reg.) nalbant, (reg.) nălbar. (E de profesie ~.)
Sursă
: Sinonime
(217792)
- siveco |
| |
| 3.
|
veterin'ar adj. m., s. m., pl. veterin'ari; f. sg. veterin'ară, pl. veterin'are
Sursă
: DOR
(292652)
- siveco |
| |
| 4.
|
VETERIN'AR1 ~ă (~i, ~e) Care ţine de prevenirea si vindecarea bolilor la animale; propriu prevenirii si vindecării bolilor la animale. /<lat. veterinarius, ~a, fr. veteri-naire, germ. veterin:ar
Sursă
: NODEX
(359163)
- siveco |
| |
| 5.
|
VETERIN'AR2 ~i m. Medic specializat în tratarea bolilor la animale. /<lat. veterinarius, ~a, fr. veterinaire, germ. veterin:ar
Sursă
: NODEX
(359164)
- siveco |
| |
|
|